Sonya- Poveste
Sonya s-a nascut in2004 ( data exacta nu o stiu ), a vazut lumea intr-un magazin de animale ( am uitat sa prcizez ca Sonya era un porcusor de guineea ). La cateva luni de la nasterea sa, a fost luata de un baiat pt. a fi daruita cadou de Mos Nicolae prietenei sale. In noua casa banuiesc ca i-a mers bine, cel putin pt. o perioada pt.ca stapanii ei se jucau cu ea si o iubeau dar, dupa o vreme nu am mai facut -o.De ce?
Pt. ca au inceput sa fie tot mai ocupati,tot mai obositi, si nu mai aveau timp de ea. Doar ii asigurau culcus curat si mancare (ceea ce realizez abia acum ca nu era de ajuns). A trecut timpul Sonya a devenit mamica(de doua ori), si viata parea mai buna pt. ea.
Stapanii ei realizau ca nu ii acordau Sonyei destula atentie si afectiune, si promiteau ca se vor schimba pe viitor.
Dar acel viitor nu a mai existat, pt. ca Sonya a murit!
Moartea ei a fost ORIBILA! Cel putin pt. mine a fost. Sa va spun de ce: pt. ca am gasit-o intr-o parte abia respirand, pt. ca de la ora 11 dim. am tot incercat sa gasesc un medic(culmea! toti erau plecati la Cluj sau in Ungaria), pt.ca s-a chinuit 12 ore, iar eu nu puteam face nimic decat sa-i dau un pic cate un pic de antibiotic(streptomicina-rec de un doctor prin tel.) sa o mangai si sa o tin la cald.
La ora 22 am gasit un veterinar (dupa ce m-am plimbat prin tot orasul!)care a ajutat-o sa scape de suferinta. M-a mintit spunandu-mi ca-si va revenii dupa o ora dar ca trebuie sa o tin la cald. Dupa ce am urcat in masina am observat ca-mi murise in brate.L-am sunat pe medic ca sa-i spun dar stia deja, explicandu-mi ca era in faza terminala si nu avea rost sa se mai chinuie( nu mi-a spus nimik pt. ca eram foarte agitata si nu vroia sa mai adauge si el un plus suferinteri mele)M-a calmat spunandu-mi ca Sonya nu suferise pt. ca o mare parte din timp fusese inconstiena(sper sa fi fost asa).
Oricum am avut o zi groaznica, 12 ore de calvar ,neputinta si ura fata de tara noastra “civilizata” care nu are nici macar asistenta medicala veterinara de urgenta. Ma bucur in schimb ca am putut sa-i fiu alaturi in pana in ultima clipa(si sper ca s-a simtit iubita).
Vreau sa stii ca nu te vom uita niciodata, SONYA.
Ai plecat la ingerasi in 18.11.2007.Ora aprox. 22.40.
Mi-ar fi placut sa fi fost o poveste dar din pacate a fost realitate.
Multumesc din suflet celor care mi-au fost alaturi si de asta data. Mi-au dovedit (din nou !) ca sunt cu adevarat prietenele mele. Cred ca multumirile nu sunt de ajuns, si sper ca viata ma va pune in postura de a le ajuta si eu pe ele.
